HomeHome
După 22 decembrie '89După 22 decembrie '89
Piaţa Universităţii 1990Piaţa Universităţii 1990
13-15 iunie 199013-15 iunie 1990
VinovaţiiVinovaţii
InstigatoriiInstigatorii
VictimeleVictimele
Forţele de represiuneForţele de represiune
Dosarul "Mineriada"Dosarul "Mineriada"
Mărturii, evocări, analizeMărturii, evocări, analize
Reacţii internaţionaleReacţii internaţionale
FotografiiFotografii

mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


 Zona libera de neo-comunsim a Romāniei. Kilometrul 0 al democratiei 
Regretele şi tristeţea unor "oameni negri"
Evenimentul Zilei, 15/06/2008

Vlad Stoicescu
Adrian Grama

În tentativa de a înţelege o epocă, reporterii EVZ au parcurs drumul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. De data asta, în sens invers. În iunie 1990, filele dicţionarelor s-au deschis docil la litera "M" şi au primit un nou cuvânt care avea să facă mare carieră în spaţiul public românesc postdecembrist: Mineriada. Drumul spre Petroşani ascunde o frumuseţe aproape sălbatică. Libertatea e înspăimântătoare, nu poţi să nu remarci asta.

Simptomatic, indicatoarele rutiere apar doar atunci când tu însuţi te-ai convins deja că drumul ales este cel corect. Confirmările tardive mai au oare vreun sens? Oraşul Petroşani ne întâmpină cu câteva reprize de ploaie şi cu o surpriză: aparent, nimeni nu se pune de acord cu privire la locul gării. Gara e una dintre cele mai vechi construcţii din oraş, dată în folosinţă din 1870, odată cu linia ferată Petroşani-Simeria. Nimeni din "vechea gardă" care a văzut în 1990 detaşamentele muncitoreşti trimise la Bucureşti nu mai lucrează aici.

Un peisaj dezolant

Oamenii sunt mai degrabă circumspecţi, ferindu-se să vorbească prea mult, argumentul principal fiind des invocatul "nu eram aici pe atunci, am venit după aia în Petroşani". Peisajul e dezolant. O garnitură de tren este trasă la linia doi, pasarela care traversează liniile mai scârţâie sub paşii ocazionali ai unor trecători grăbiţi, iar vreo două persoane au adormit aproape pe băncile gării în aşteptarea unui tren banal, acceleratul 1824. Acum 18 ani, ruta lui ar fi trezit imediat suspiciuni: Petroşani - Bucureşti Nord. Locul nu mai are nimic din fervoarea zilelor de odinioară. Suntem în iunie 2008 într-o gară provincială, amorţită în propria plictiseală, deloc apăsată de amintirile pe care aparent doar capătul bucureştean al rutei de odinioară le mai reţine.

Oamenii vor să uite

Exploatarea minieră Livezeni se vede de la depărtare în peisajul urban al Petroşaniului. În ultimii ani ai dictaturii şi în cei câţiva care i-au urmat, totul se învârtea în jurul colosului decrepit de acum. După disponibilizările din 1997 însă, mulţi au plecat la ţară sau în afară. Puţini s-au recalificat. Mirajul îmbogăţirii rapide n-avea cum să ocolească Valea Jiului.

Exploatarea de la Lupeni are astăzi cei mai mulţi oameni, peste 2.000, dar ca rezerve şi viitor Livezeniul este cel mai favorizat, se laudă cei de aici. Când am ajuns noi în Lunca, strada care găzduieşte colosul minier, tocmai se intrase în tură. Într-o curte părăsită zăceau câteva utilaje, adăpostindu-i de ploaia sâcâitoare pe cei câţiva câini aciuaţi prin zonă. Atmosfera este a orică rui centru industrial comunist. Investiţii în infrastructură reprezintă mai degrabă o formulă bucureşteană fără nicio acoperire. Totul e aici ca în 1990.

Lipsesc doar liderii şi oamenii lor. Sunt doar vreo patru pe o terasă "de cartier" amplasată chiar la poarta exploatării miniere. Nu au prea multe de spus, iar explicaţiile sunt mai degrabă inutile. Oamenii vor să uite şi cred că nevorbind despre trecutul lor, acesta trece de la sine.

Cozma, distrugătorul văii

Pe vremuri, când opinia generală însemna voinţa lui Miron Cozma, "braţul unit" al mişcării sindicale dispunea după bunul plac, împărţind dreptatea şi democraţia la Bucureşti. Astăzi, interesele şi obiectivele sunt mai degrabă divergente. Adrian Jurcă, fost şef de sector la Livezeni, actualmente luptător pentru drepturile angajaţilor de aici, răspunde cât se poate de categoric: "Marele Miron Cozma, distrugătorul Văii Jiului, nu a adus nimic în plus ca drepturi. Tot ce avem acum, avem ca urmare a revedincărilor din 1977", conchide liderul de la Livezeni.

Nu ştiau ce se întâmplă în piaţă

Subiectul Iliescu este în context unul decisiv: "Minerii habar nu aveau de ce se întâmplă în Piaţă, nu citeau presa, nu se uitau la televizor. S-a anunţat la dispecerate că ne cheamă Iliescu la Bucureşti, atât. N-a fost nici notă telefonică, nici telegramă, nici fir roşu". Regrete? "Există o parte dintre mineri cărora le place că sunt demonizaţi, li se pare că au putere. Cei mai mulţi însă vor să fie oameni normali, nu neapărat să fie mineri asociaţi cu mineriada."

"Haideţi că vă bag eu jos, să vedeţi ce frumos e, vă arăt florile de mină. Vă place mina? Ia să coborâţi, pun pariu că nu mai ieşiţi de acolo." - Miner din Livezeni

REMUŞCĂRI

"Am dat cu bâta"

Zoltan Lacatoş este preşedintele Ligii Sindicatelor Miniere, o organizaţie care reprezintă aproximativ 8.000 de oameni în Valea Jiului. Răspunsurile ferme îi trădează regretele faţă de situaţia actuală a minerilor din România: "Dacă până în ’90 minerul era catalogat ca un muncitor demn, cu voinţă de fier, noi ne-am trezit că mergem pe drumuri neştiute, într-o direcţie greşită. Am dat cu bâta în populaţie, în oameni pe care nu-i cunoşteam. Personal, nu am cum să apreciez astfel de acţiuni, mi se pare un lucru imposibil de făcut din partea unei clase muncitoreşti".

"Bă, fraţilor, unde mergeţi?"

În 2005, aflat într-o vizită la Bucureşti, Zoltan Lacatoş şi-a cerut scuze public faţă de victimele mineriadelor. Ne spune franc că era pur şi simplu un lucru care trebuia făcut. Rememorează sumar momentul iunie 1990: "Am vorbit cu oamenii în ’90, «bă, fraţilor, unde mergeţi?». Nu mai aveai cu cine să vorbeşti, toţi o luaseră razna. «Mergem să facem dreptate», care dreptate nu ştiu!".

E vehement când vorbeşte despre raţiunea minerilor de a se deplasa atunci la Bucureşti: "Nu poţi să fii pertinent în a da cu pumnul şi cu bara. Mineriadele n-au avut nicio logică. Cu ce ne-am ales? România a dat înapoi ani grei, Valea Jiului şi mai mult, eticheta pusă pe fruntea minerului este care este. Pata nu se şterge aşa uşor, e foarte greu, enorm de greu. Care a fost scopul acestor haiducii?".

În condiţiile date, mai e ceva de salvat? "Nu avem alternative, trebuie să avem ce salva. În cazul în care se decide închiderea mineritului, va fi o problemă socială ce n-a văzut România până acum. Întreprinderile miniere sunt ca o bombă dacă n-ai grijă de ele".


PE CALE DE DISPARIŢIE. La Livezeni mai sunt 1.565 de ortaci. În ’90 erau 42.000

CRONICĂ

"Ducatul haosului" în presa vremii

Cu două săptămâni mai devreme de evenimentele din iunie 1990, "România liberă" publica un consistent reportaj intitulat "Petrila pentru o zi, Petrila pentru o viaţă". Articolul îşi propunea să destrame un mit, acela al minerului cu potenţial violent, al sălbaticului care inspiră teamă tuturor. În realitate, susţineau reporterii, ortacii erau "sfinţii măruntaielor pământului", "oameni negri cu suflet curat", pe scurt, nişte eroi supravieţuind în anonimatul subsolului. Această încercare reparatorie coincide cu o alta, mult mai vehementă, de demonizare a manifestanţilor din Piaţa Universităţii. Andrei Pippidi, în "22", descrie atmosfera pregătitoare: "Ura contra independenţei de opinie a fost luni de zile întărită de o presă abjectă". Minerul, prin urmare, venea să pună în realitate violenţa de la nivelul limbajului politicienilor şi al presei.

LIMBAJ

"Îngeri slinoşi"

Şi într-adevăr, răsfoind ziarele, putem întâlni în zilele finale ale lui mai opinii de genul celei exprimate de Sergiu Andon în "Adevărul", conform căruia Piaţa Universităţii era un "ducat al haosului" locuit de grupuri de "îngeri slinoşi". Pe de altă parte, din tabăra spontan constituită a intelectualilor se puteau citi numeroase articole insultătoare la adresa muncitorilor, în general, şi a minerilor, în special. Pentru opinia cultă, ortacul era un simplu "baubau", un om negru brutal şi uşor manipulabil. În acest context, C.T. Popescu a simţit nevoia să scrie o pledoarie în favoarea proletariatului. Opiniile, radical divizate până pe 13-14 iunie, s-au găsit într-un relativ consens după. Asaltului umbrelor, scria Stelian Tănase, trebuie să-i urmeze o conciliere naţională. La televiziune, Ion Iliescu cerea exact acelaşi lucru. Cuvântul de ordine devenise pentru toţi: LINIŞTE!


ATITUDINE. "Adevărul" scria despre "lovitura de stat"


---------------------------------------------------------

Prin declaratiile politice, publicate in prima jumatate a anului 1990, si actiunile sangeroase la care au luat parte in iunie 1990 liderii de atunci ai LSMVJ se fac vinovati de genocid si trebuie sa plateasca cu ani grei de temnita.
Miron Cosma si ciracii lui din LSM"VJ" au marcat cea mai sangeroasa si criminala perioada din istoria mineritului din Romania si va ramane in istoria nationala si internationala ca o pata neagra, de nesters si un punct de referinta a asasinarii morale a minerimii din Valea Jiului.
Constantin Dobre
Fost organizator si conducator al minerilor revoltati anicomunisti ai Vaii Jiului, august 1977

Pe 14 iunie 90 nu m-am prezentat la servici... mi-am dar seama ca se petrec lucruri grave!
Am iesit din metrou la Mihai Voda si am urcat spre ministerul de interne... accesul blocat de militieni! Am urcat pe stradute, prin Brezoianu, pana la Romarta Copiilor. Vazut grupuri de mineri, inarmate cu furtunuri de presiune si cozi de topor noi, condusi de persoane imbracate in costum si cravata... Una dintre aceste persoane mi-a ramas in memorie... 40 de ani, grasut, par ondulat saten, costum bej... Pareau foarte ocupati si grabiti! Am urcat spre Universitate... grupuri, grupuri... stateau sprijiniti de garduri, fumau, erau obositi, nedormiti... aveau toti pungi mari de plastic pline cu hrana primita de la... n-au mancat-o, familiile lor aveau nevoie... nu erau agresivi, am intrat printere ei... erau normali... erau convinsi ca ceea ce fac era bine! Erau nevinovati!

Mi-am continuat drumul pe Magheru... aceesi priveliste.. nimic nou... La televiziune... inghesuiala la complexul de alaturi... ca din intamplare, se bagase ceva... minerii aveau pungile pline!
M-am intors... pe Calea Victoriei, aproape de Palatul Telefoanelor... scandal mare! Minerii bateau! Un tanar legionar, cu barba se refugiase pe scara unui bloc de locuinte... un militian vigilent l-a observat, a blocat intrarea si a chemat minerii... ce a urmat a vazut toata omenirea in jurnalele BBC! Cineva a vrut sa fotografieze... dupa lovitura primita in cap a renuntat de buna voie!
Tarziu, am ajuns acasa... sotia m-a facut iresponsabil, aveam copil de crescut!
Garfield, motanu



comentarii
 Zona libera de neo-comunsim a Romāniei. Kilometrul 0 al democratiei 
mineriada 13 - 15 iunie 1990
Actiuni, protesteActiuni, proteste


mineriada 13 - 15 iunie 1990

«Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlaltor lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci va multumesc tuturor pentru tot ce ati facut in aceste zile.[...]

Stim ca avem in dumneavoastra un sprijin de nadejde, cind va fi nevoie, vom apela! »

(Ion Iliescu, Discursul tinut la Complexul Expozitional, 15 iunie 1990, prin care a multumit minerilor pentru tot ce au facut la Bucuresti in zilele de 14-15 iunie 1990)

mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


Mineriada 13-15 iunie 1990

Mineriada 13 - 15 iunie 1990Raport despre Dosarul_represiunii din iunie 1990 (doc)
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Lagarul Magurele 13-19 iunie 1990
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Video 13-15 iunie 1990
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Mineriada - discurs Ion Iliescu
Mineriada 13 - 15 iunie 1990George Roncea (interviu BBC)
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Rechizitoriu Chitac
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Jurnalul garnizoanei Bucuresti
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Cronologie informala a Dosarului Mineriadei
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Istoria Dosarului Mineriadei
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Filme
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Filme www.avmr.ro