HomeHome
După 22 decembrie '89După 22 decembrie '89
Piaţa Universităţii 1990Piaţa Universităţii 1990
13-15 iunie 199013-15 iunie 1990
VinovaţiiVinovaţii
InstigatoriiInstigatorii
VictimeleVictimele
Forţele de represiuneForţele de represiune
Dosarul "Mineriada"Dosarul "Mineriada"
Mărturii, evocări, analizeMărturii, evocări, analize
Reacţii internaţionaleReacţii internaţionale
FotografiiFotografii

mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


 Zona libera de neo-comunsim a Romāniei. Kilometrul 0 al democratiei 

Armata, mijloc de represiune
Romania Libera, 8 Mai 2006


Guvernarea prin violenta a scos oamenii in strada
Inca din prima zi a Pietei Universitatii, in noaptea de 22-23 aprilie '90, autoritatile au intervenit si au procedat la imprastierea manifestantilor, retineri ilegale si au exercitat presiuni asupra unor persoane pentru a renunta la proteste. In scurt timp, vestea arestarii unuia dintre organizatorii baricadei si prezenta trupelor de soc, in special militari inarmati cu arme automate si politisti dotati cu bastoane, in zona centrala a Capitalei, au facut ca zeci de mii de oameni sa revina in strada pentru a striga impotriva comunismului, Securitatii, a Guvernului si a lui Ion Iliescu. De aceasta data, protestul va capata o amploare nebanuita de autoritati si imposibil de stapanit doar prin interventia in forta a politiei si armatei. Dupa 22 aprilie '90, timp de o luna si jumatate, opozantii regimului Iliescu au ramas in Piata Universitatii pana cand a fost gasita "solutia" de chemare a minerilor din Valea Jiului, pentru a face "ordine" si a "curata capitala de huligani si golani".

Fenomenul Piata Universitatii nu ar fi existat daca regimul Iliescu nu ar fi instaurat teroarea in locul legii. Armata era folosita ca mijloc de represiune, iar unele servicii de informatii recent infiintate aplicau metodele politiei politice. Mijloacele de represiune utilizate de autoritati, mesajele lansate prin intermediul televiziunii si radioului, care la acea data erau subordonate conducerii de partid (FSN) si de stat, masurile luate impotriva unor opozanti politici i-au facut pe oameni sa rememoreze momentele revolutiei din decembrie 1989 si sa reactioneze in consecinta.
Masini lansate in multime

In dimineata zilei de 23 aprilie 1990, Dumitru Dinca, organizatorul baricadei din ziua precedenta, a fost arestat din zona Pietei Universitatii de catre persoane civile. Acest lucru i-a nemultumit pe manifestantii risipiti langa hotelul Intercontinental, in fata Facultatii de Arhitectura.
In jurul orei 12 s-au strans la Universitate cateva mii de manifestanti, foarte multi dintre ei tineri, care au inceput sa strige lozinci antiguvernamentale si anti-Iliescu, precum si impotriva comunismului si Securitatii. In jurul orei 13, in Piata au fost masate trupe ale Ministerului de Interne, peste o mie de soldati, subofiteri si ofiteri, unii inarmati cu arme automate, altii dotati cu bastoane. Protestatarii au inceput sa-i huiduie si s-a scandat: "Iliescu pentru noi este Ceausescu doi", "Nu va fie frica, Iliescu pica!", "Demisia!", "Comunisti, va anuntam ca mai putem sa luptam!", "Nu vrem neocomunism!", "FSN-PCR", "Jos Iliescu!" si altele.
Dupa circa 60 minute, pe la ora 14, o parte din trupele Ministerului de Interne se retrag acoperite de huiduielile si fluieraturile manifestantilor. Ca si in zilele revolutiei, sunt "lansate" in viteza, in multimea adunata, autovehicule. Un autocar cu soldati care a trecut in viteza printre manifestanti s-a ales cu geamurile sparte. De asemenea, un autoturism "Dacia" in care se afla un general a strapuns randurile protestatarilor iesind din masa de oameni fara parbriz. Pentru cei adunati in piata, manifestanti impotriva regimului Iliescu, totul semana izbitor de mult cu modul in care au procedat oamenii lui Ceausescu in decembrie 1989.

Politia si armata intervin in forta

Prezentam cronologia evenimentelor din 23-24 aprilie 1990, conform datelor din arhiva Grupului Independent pentru Democratie.
Ora 15. Manifestantii ocupa carosabilul, circulatia a fost din nou blocata. Orele 15.30-16: numarul manifestantilor depaseste 10-15 mii de persoane. Pe margine, pe trotuarul de la Universitate si in fata Teatrului National se aduna si unii curiosi care, dupa discutii indelungi cu cei prezenti, le dau dreptate tinerilor protestatari.
Dupa vreo doua ore, reapare Dinca, care a explicat oamenilor ca i s-au cerut unele informatii despre manifestatie.
Politia se va retrage in jurul orei 19, iar circulatia va ramane blocata si in noaptea de 23-24 aprilie, de catre aproximativ 150 de demonstranti.
Ora 2. In piata mai raman circa 150-200 de persoane care decid sa formeze o permanenta, pentru a asigura paza simbolica a baricadei formate. Pe toata durata noptii, diversi cetateni aduc de mancare si ceai cald celor din Piata Universitatii.
Pe la 4-5 dimineata au inceput sa apara cateva Dacii cu ofiteri de politie, mai multe ARO apartinand politiei, autobuze cu trupe de politie si camioane cu soldati ai MApN. Trupele au fost masate, ca de obicei, langa statuia lui Mihai Viteazul, in dreptul cinematografului "Luceafarul", pana la Muzeul de Istorie, precum si in fata restaurantului "Bulevard". Manifestantii au incercat sa discute pasnic cu politistii si soldatii.
In ziua de 24 aprilie '90, in jurul orei 5.30, in aplauzele manifestantilor, soldatii s-au retras la camioane. La scurt timp, cei aproximativ 150 de manifestanti sunt atacati cu brutalitate de soldati si ofiteri de politie, batuti si maltratati.

Luat pe sus si dus la politie

Dumitru Dinca, organizator al blocarii Pietei Universitatii din data de 22 aprilie '90, a fost ridicat din strada a doua zi de un grup de civili: "In jurul orei 8 dimineata, m-am retras sa mananc, in fata Teatrului National, pe o bancuta. Au sosit in tromba o masina de culoare neagra si un ARO. Au coborat 4 indivizi care m-au luat pe sus si m-au bagat in duba ARO. M-au insfacat pur si simplu. Timp de o ora, am fost plimbat cu acea duba si dus, intr-un final, la Sectia 1 Politie, pe strada Povernei. Pe drum, cei care m-au luat nu s-au prezentat si nu mi-au zis nimic. Am auzit unele discutii din care reiesea ca cei de la Sectia 1 Politie refuzau sa ma tina la ei. Motivul era evident: eram prea aproape de zona manifestatiilor. La fel de clar parea si faptul ca cei care m-au arestat nu erau de la politie si... ce alt serviciu de informatii mai exista in afara de securitate. Am fost din nou suit in duba si dus, de aceasta data, la Sectia 21 Politie din Drumul Taberei. Pe la ora 15, am fost trimis la Politia Capitalei. Generalii Batlan si Diamandescu au avut un dialog cu mine si, direct, mi-au cerut sa merg in Piata Universitatii si "sa-i imprastii pe oamenii de acolo", sa le cer sa plece acasa, spunandu-mi ca eu pot sa-i determin sa renunte la blocarea zonei. Eu nu stiam insa ce se petrece acolo. Aveam in minte doar o mana de oameni care ramasesera in acea zi, blocand traficul. Aveam convingerea ca, daca lucrurile erau asa cum le lasasem eu, trebuie sa-i determine oameni sa renunte, ca sa nu treaca si ei prin cosmarul prin care trecusem eu, luat de pe strada si maltratat pe la politie".

Decizia finala: permanentizarea protestului

Dus cu o masina "Dacia" in Piata Universitatii, pentru a le spune oamenilor de acolo sa plece acasa, Dumitru Dinca gaseste o mare de oameni. La final, decizia este una singura. Manifestantii si Dumitru Dinca hotarasc permanentizarea protestului. Dumitru Dinca isi aminteste: "Am fost dus spre Piata Universitatii intr-un autoturism in care se afla si un colonel Mateescu, de la Politia Capitalei. Nu am putut patrunde cu autovehiculul decat pana la prima statuie de la Universitate, atat de multa lume era. Cat am fost purtat de la o sectie de politie la alta, eu nu aveam imaginea a ceea ce se intampla la manifestatie, amploarea pe care o capatase aceasta. Nu stiu exact ce ora era cand am venit, nu aveam ceas la mine, probabil era undeva in intervalul 16-17. Sosind acolo, aveam impresia ca sunt poate 100 de mii de oameni: de la statuile de la Universitate pana dincolo de Ministerul Agriculturii, de la rondul central poate pana la Sala Dalles, pe esplanada de la Teatrul National si in fata Facultatii de Arhitectura. Nu mai fusese atata lume la Universitate din ziua baricadei, de la revolutie, din 21 decembrie 1989. Singurul lucru pe care am putut sa-l mai fac a fost sa-i intreb pe oameni daca vor sa paraseasca piata. Ei au fost cei care au decis sa ramanem acolo, sa permanentizam protestul, sa continuam blocarea Pietei. A fost ca un miniparlament: s-a discutat si s-a luat o decizie necesara, de comun acord".

Politia ii solicita din nou lui Dinca sa imprastie manifestantii

In seara zilei de 22 aprilie '89, colonelul Mateescu, de la Ministerul de Interne, revine in Piata Universitatii si-i cere lui Dumitru Dinca sa-i determine pe manifestanti sa plece acasa si sa elibereze Piata Universitatii: "Da, imi aduc aminte ca in jurul orei 22, colonelul Mateescu a revenit in piata, m-a contactat si am avut o discutie cu el. Inca mai era lume suficienta in zona, cred ca 2000-3000 de manifestanti. Mi-au zis ca "ar fi bine sa eliberam carosabilul". I-am raspuns ca nu pot trada increderea oamenilor. I-am spus ca voi continua sa stau acolo, indiferent de repercusiuni si nu voi fi de acord, in nici un fel cu vreo masura violenta impotriva celor prezenti. Imi mai aduc totusi aminte ca acest colonel Mateescu a spus ca "ii fortam sa actioneze in forta" si eu i-am replicat ca "la Intercontinental si pe strazile din jur stau zeci de ziaristi straini acreditati care vor sa relateze despre modul in care decurge campania electorala sub regimul Iliescu". Nu prea i-a convenit ce i-am spus, a plecat precipitat, putin nemultumit. Colonelul Mateescu era un sef important la Politia Capitalei, se ocupa de mitinguri si marsuri, raspundea de desfasurarea unor actiuni si el era cel care ne contacta cand aveau loc manifestatii. Pe la ora 2, am fost luat de un grup de prieteni, care mi-au cerut sa ma duc acasa sa ma odihnesc. Am lipsit cateva ore si cand m-am intors am aflat ca se intervenise in forta, se folosisera bastoanele de cauciuc si cainii impotriva celor din Piata Universitatii. Mai ramasesera cativa demonstranti pe strazile laturalnice, care asteptau sa vada ce se intampla".

Securistii, infiltrati printre manifestanti

In dimineata zilei de 23 aprilie '90, in jurul orei 5.30 fortele de ordine au fost asmutite impotriva celor maximum 150 de manifestanti zgribuliti de frig, care mai ramasesera in Piata Universitatii. Cinci camioane cu trupe de politie au fost aduse in zona statuii lui Mihai Viteazul si patru camioane cu trupe MApN in dreptul cinematografului "Luceafarul". Alte cateva masini "Dacia" cu ofiteri de Politie si Armata si-au facut aparitia in zona. Apare si un securist in civil care incerca disperat sa inchege un dialog cu grupurile de manifestanti. Acesta afirma ca este din Timisoara, apoi ca este bucurestean. Civilul incerca sa afle cine sunt liderii si le sugera celor prezenti ca nu este bine ca zona sa ramana blocata pentru ca "oamenii muncii trebuie sa plece la lucru". Aceeasi persoana a fost zarita mai tarziu coordonand arestarile.
Se intervine in forta. Cate 7-8 politisti atacau cate un manifestant, batandu-l cu bastoanele pana cadea la pamant, dupa care il loveau cu bocancii si il calcau in picioare - indiferent daca era barbat, femeie, copil sau batran. Una din cele patru calugarite care au stat de veghe toata noaptea cu demonstrantii a fost batuta si calcata in picioare de doi subofiteri de politie. In timp ce bateau cu sete, politistii urlau: "Vreti democratie? Na democratie!" sau "Asta e democratie!".
Au fost observate cateva persoane care au iesit din randurile demonstrantilor aratandu-le politistilor anumite legitimatii si indicand manifestanti.
Dupa alungarea protestatarilor, impresionante forte de armata si politie - cu arme, caini, bastoane de cauciuc - au incercuit intreaga zona.

Un articol de Pagina realizata de Romulus Cristea

 Zona libera de neo-comunsim a Romāniei. Kilometrul 0 al democratiei 
mineriada 13 - 15 iunie 1990
Actiuni, protesteActiuni, proteste


mineriada 13 - 15 iunie 1990

«Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlaltor lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci va multumesc tuturor pentru tot ce ati facut in aceste zile.[...]

Stim ca avem in dumneavoastra un sprijin de nadejde, cind va fi nevoie, vom apela! »

(Ion Iliescu, Discursul tinut la Complexul Expozitional, 15 iunie 1990, prin care a multumit minerilor pentru tot ce au facut la Bucuresti in zilele de 14-15 iunie 1990)

mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


Mineriada 13-15 iunie 1990

Mineriada 13 - 15 iunie 1990Raport despre Dosarul_represiunii din iunie 1990 (doc)
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Lagarul Magurele 13-19 iunie 1990
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Video 13-15 iunie 1990
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Mineriada - discurs Ion Iliescu
Mineriada 13 - 15 iunie 1990George Roncea (interviu BBC)
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Rechizitoriu Chitac
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Jurnalul garnizoanei Bucuresti
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Cronologie informala a Dosarului Mineriadei
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Istoria Dosarului Mineriadei
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Filme
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Filme www.avmr.ro