HomeHome
După 22 decembrie '89După 22 decembrie '89
Piaţa Universităţii 1990Piaţa Universităţii 1990
13-15 iunie 199013-15 iunie 1990
VinovaţiiVinovaţii
InstigatoriiInstigatorii
VictimeleVictimele
Forţele de represiuneForţele de represiune
Dosarul "Mineriada"Dosarul "Mineriada"
Mărturii, evocări, analizeMărturii, evocări, analize
Reacţii internaţionaleReacţii internaţionale
FotografiiFotografii

mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


 Zona libera de neo-comunsim a Romāniei. Kilometrul 0 al democratiei 

Mortii oficiali ai mineriadei
Evenimentul Zilei, 24 Iunie 2005


Pe data de 13 iunie, Piata Universitatii a fost "curatata" de cei care manifestau impotriva lui Ion Iliescu. 262 de persoane au fost arestate. Au urmat actiuni violente de reprimare a protestelor, care au culminat cu uciderea mai multor oameni nevinovati. Familiile a patru morti "declarati oficial" nu au aflat nici pana astazi cine sunt ucigasii.

Mitrita Lepadatu, lovit de glont in cap

13 iunie 1990, putin dupa ora 5.00 dupa-amiaza. Mitrita Lepadatu pleaca de la serviciu impreuna cu trei colegi. Auzise mai inainte ca in fata Ministerului de Interne se intampla ceva. Mai mult din curiozitate decat din spirit protestatar, Mitrita se deplaseaza catre "locul fierbinte". O ora mai tarziu avea sa fie impuscat mortal, in cap. Din cladirea Ministerului de Interne incepuse sa se traga haotic catre multime. Mitrita Lepadatu avea 25 de ani. Era casatorit si tata a doi copii.

La 15 ani de la moartea sa, o gasim pe sotia acestuia, Gabriela, si pe copiii lor, Marius, 18 ani, si Alin, 17 ani, intr-un apartament din sectorul 5. "Nu stiu de ce a fost omorat sotul meu", spune ea. "Criminalii au ramas nepedepsiti si probabil ca asa vor ramane si de-acum incolo", a adaugat femeia.

"In ziua cand a fost impuscat, eu eram acasa cu copiii", continua Gabriela. "Cand am vazut ca trec atatea ore si nu mai vine, am intrat in panica. Vazusem la televizor ce se intampla. Nu ar fi lipsit atat de acasa daca nu ar fi patit ceva."

Disperata, Gabriela incepe sa-l caute. Colegii pe care i-a sunat nu stiau mare lucru. Seful lui Mitrita se ofera atunci sa mearga cu ea in oras. Cei doi au incercat sa dea de el timp de trei zile. "L-am gasit la morga. Banuiam deja ca e mort", spune Gabriela. "Speram sa nu fie asa, dar banuiam. Nici macar nu am putut sa-l vad. Era desfigurat! Mama mea a fost cea care l-a identificat", isi aminteste femeia. "Cum a fost posibil sa nu ma anunte nimeni si sa ma cheme sa-l iau acasa", se intreaba ea indurerata.

"Avea asupra lui buletinul si legitimatia de munca. Nu le-a pasat. Cand i-am aratat procurorului buletinul sotului meu si l-am intrebat de ce nu m-a anuntat nimeni ca e mort si a trebuit sa-l gasesc singura, mi l-a aruncat inapoi si mi-a zis ca nu e de competenta lui. Nu era de competenta lui sa dea un telefon?"
De la moartea lui Mitrita, Gabriela a ramas fara nici un sprijin. Fiecare zi insemna o noua lupta pentru supravietuire. "A trebuit sa ne debransam de la caldura din cauza banilor. De-abia aveam ce sa le pun pe masa copiilor. In felul asta m-am chinuit timp de 15 ani."

In ceea ce priveste dreptatea pe care o cauta, femeia nu-si mai face sperante. "Acum nici nu mai stiu in ce stare se afla dosarul lui, nici unde este, nici cine se ocupa de el. Cred ca eu si copiii mei avem dreptul sa stim de ce a murit si cine l-a impuscat pe Mitrita. Vreau doar ca vinovatii sa plateasca."

Dragos Drumea, doborat la Romarta

Magazinul Romarta Copiilor, dupa ora 8.00 seara. Impotriva manifestantilor si a oamenilor care treceau prin zona se deschide focul. Dragos Drumea este ucis. Se afla acolo impreuna cu prietenul sau, Mircea Lucian Paraschiv, la 60 de metri de barajul facut de soldati, cu spatele la ei. Paraschiv avea sa declare procurorilor: "...cu Dragos am ajuns in jurul orei 1.30 noaptea pe Bulevardul Elisabeta, in dreptul Cofetariei Universitatii. Am vazut cum s-a format un cordon de scutieri, lung de la magazinul Delta Dunarii pana la coloanele de la magazinul Romarta Copiilor. La un moment dat a inceput sa se traga dinspre cordonul de pe bulevard. S-a tras cu gloante de razboi. Dragos a fost lovit de unul dintre ele".

Virgilia Drumea, astepta, ca in fiecare seara, sa se intoarca fiul ei de la serviciu. Pe 13 iunie, Dragos, 19 ani, nu a mai ajuns acasa. A fost ucis de gloantele trase in multimea din Piata Universitatii. "Venea ca de obicei seara de la munca, cu troleibuzul 92, de la Universitate spre casa. Mai venea cu un vecin pe nume Mircea. Dragos a ramas sa se uite la ce se intampla pe strada si a fost impuscat. Mircea a scapat", isi aminteste Virgilia Drumea, mama lui Dragos.
In registrul Camerei de garda a Spitalului Coltea scrie ca "Drumea Dragos a sosit la ora 3. 20, cu tensiune sase si soc traumatic".

Parintii si sora baiatului, Corina, au aflat vestea inainte ca el sa se stinga. "Dimineata am aflat ca a fost impuscat. Am luat repede un taxi si ne-am dus la Coltea", povesteste doamna Drumea.

Au ajuns la spital cu speranta in suflet ca fiul lor se afla in viata. L-au gasit intins pe un pat, dezbracat si inconstient. Dragos fusese lovit de doua gloante. Unul i-a traversat spatele de jos spre omoplat, iar altul l-a nimerit in ceafa.

Familia Drumea a fost socata de modul in care personalul medical a vorbit cu ei: "Daca nu isi revine intr-o ora, vi-l dau mort acasa", le-a spus doctorul. Leziunile provocate de cele doua gloante i-au fost fatale. Dragos a murit cateva ore mai tarziu. Parintii au incercat ani in sir sa afle cine le-a ucis baiatul. Mircea Paraschiv, vecinul si prietenul lui Dragos, a parasit tara. Mama lui Dragos nu exclude posibilitatea ca gestul lui de a pleca din Romania sa aiba legatura cu faptul ca a fost amenintat. "Mircea a primit un telefon de la un necunoscut care i-a spus sa aiba grija ce vorbeste", povesteste aceasta.
Parintii lui Dragos, azi pensionari, asteapta inca sa se faca dreptate. "Un colonel mi-a raspuns ca, daca nu au tras ei, atunci a tras Dumnezeu."

Gheorghita Dunca, mort la Spitalul de Urgenta

In seara de 13 iunie, Gheorghita Dunca era acasa si urmarea un meci la televizor. La miezul noptii a hotarat sa iasa si sa mearga spre Televiziune pentru a o apara de "golani". Sotia lui, Maria Dunca, isi aminteste: "Era in casa cu un prieten si cu fratele meu. L-a vazut pe Ion Iliescu la TVR, care le cerea oamenilor sa iasa si sa apere institutiile statului. Inainte de a pleca a zis: "Ma duc sa vad ce se intampla"".

Acestea au fost ultimele vorbe pe care familia le-a auzit de la el. In aceeasi seara, Gheorghita se afla in zona magazinului Romarta Copiilor. Aici a fost impuscat. "Pe la 4.30 dimineata am primit un telefon acasa. Am fost anuntati ca a fost impuscat. L-am gasit viu in holul Politiei Capitalei. L-am recunoscut si m-a recunoscut si el pe mine", spune Maria Dunca.

Gheorghita a fost lovit de un glont care i-a patruns prin rinichi si i-a perforat abdomenul. De la politie, acesta a fost dus la spitalul Ministerului de Interne, de langa Foisorul de Foc. "De aici a fost transportat la Spitalul de Urgente Floreasca, dar nu s-a mai putut face nimic. Pe data de 15 iunie, la ora 10.00 dimineata, a decedat."

Maria Dunca a ramas singura cu doua fete, una de 20 de ani, cealalta de 17.

"Dupa moartea lui, m-am imbolnavit. Am facut doua infarcturi, am diabet si artrita. Nu am primit ajutor decat de la domnul Costantinescu cand a fost presedinte. Ne-a dat doua milioane de lei si alimente."
Pentru a afla ce s-a intamplat in acea seara, Maria Dunca a facut cercetari pe cont propriu. A incercat sa ajunga si la Ion Iliescu, dar fara succes. "Am vorbit cu Miron Cozma, care mi-a spus: "Minerii nu l-au impuscat pe sotul dumneavoastra. Noi am venit dimineata". Li s-au dat oamenilor din fabrici uniforme militare, au fost inarmati si au tras. Am facut demersuri la Cotroceni. Nu am ajuns nici la con-silieri. Mi s-a spus ca stiu cazul", incheie vaduva.

Valentin Mocanu, ucis la Ministerul de Interne

In fata Ministerului de Interne a fost impuscat mortal si Valentin Mocanu. Acesta avea 25 de ani, era divortat si avea un copil. Situatia fiului sau e dramatica.

Ramas fara nici un sprijin, a ajuns "copil al strazii". De cativa ani, nimeni nu mai stie nimic despre el.

Catalin Bulat
Lica Manolache


 Zona libera de neo-comunsim a Romāniei. Kilometrul 0 al democratiei 
mineriada 13 - 15 iunie 1990
Actiuni, protesteActiuni, proteste


mineriada 13 - 15 iunie 1990

«Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlaltor lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci va multumesc tuturor pentru tot ce ati facut in aceste zile.[...]

Stim ca avem in dumneavoastra un sprijin de nadejde, cind va fi nevoie, vom apela! »

(Ion Iliescu, Discursul tinut la Complexul Expozitional, 15 iunie 1990, prin care a multumit minerilor pentru tot ce au facut la Bucuresti in zilele de 14-15 iunie 1990)

mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


Mineriada 13-15 iunie 1990

Mineriada 13 - 15 iunie 1990Raport despre Dosarul_represiunii din iunie 1990 (doc)
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Lagarul Magurele 13-19 iunie 1990
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Video 13-15 iunie 1990
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Mineriada - discurs Ion Iliescu
Mineriada 13 - 15 iunie 1990George Roncea (interviu BBC)
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Rechizitoriu Chitac
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Jurnalul garnizoanei Bucuresti
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Cronologie informala a Dosarului Mineriadei
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Istoria Dosarului Mineriadei
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Filme
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Filme www.avmr.ro