HomeHome
După 22 decembrie '89După 22 decembrie '89
Piaţa Universităţii 1990Piaţa Universităţii 1990
13-15 iunie 199013-15 iunie 1990
VinovaţiiVinovaţii
InstigatoriiInstigatorii
VictimeleVictimele
Forţele de represiuneForţele de represiune
Dosarul "Mineriada"Dosarul "Mineriada"
Mărturii, evocări, analizeMărturii, evocări, analize
Reacţii internaţionaleReacţii internaţionale
FotografiiFotografii

mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


 Zona libera de neo-comunsim a Romāniei. Kilometrul 0 al democratiei 

Mineriada, 13-15 iunie 1990. Piata Universitatii, "degajata" prin hotarare de guvern, cu sprijin SRI
România Libera, Luni 14 Iunie 2004


In ziua de 13 iunie 1990, incepand cu ora 2,30, cateva mii de politisti, militari, pompieri si agenti ai Serviciului Roman de Informatii au intervenit, la solicitarea Guvernului, in primul rand a presedintelui Ion Iliescu si a partidului de guvernamant, pentru "degajarea" de manifestanti a Pietei Universitatii. Pentru a-si justifica actiunile, guvernantii au implicat in evenimente, folosind manipularea, sindicatele, asociatiile de revolutionari si minerii din Valea Jiului. Au urmat trei zile de cosmar, violente, ilegalitati si manifestari dictatoriale. Peste o mie de oameni au fost retinuti si arestati de pe strazi, de la serviciu sau de la domiciliu. Aproape 800 de oameni au fost raniti in incidentele de strada si au fost inregistrate numeroase decese prin impuscare. Nici pana in prezent nu este cunoscut numarul total al mortilor: cifrele oficiale vorbesc de 6 morti, in timp ce organizatiile victimelor mineriadelor reclama peste 100 de decese. Zeci de cetateni au fost tarati in procese, luni de zile, bagati in puscarii pentru culpe imaginare, folosindu-se declaratii de martori ale unor bolnavi psihici.

Sindicalistii si revolutionarii, trimisi sa terorizeze

Victimele mineriadelor inca mai cred ca se va face dreptate si ca adevarul despre evenimentele din 13-15 iunie va fi facut public. "Detinem documente pe care, de altfel, le-am pus si la dispozitia Parchetului General, din care reiese clar ca actiunea de degajare a Pietei Universitatii s-a facut in baza unei hotarari a guvernului de atunci, cu sprijinul Ministerului de Interne, al Ministerului Apararii, dar si cu implicarea Serviciului Roman de Informatii. La actiune au participat 650 de cadre de politie, 500 de militari in termen, 250 de elevi, 80 de militari din Batalionul de Politie Militara al Ministerului Apararii Nationale si numeroase efective din Serviciul Roman de Informatii. Conform unui Raport al Ministerului de Interne, 2.000-3.000 de muncitori de la intreprinderile din Capitala trebuiau sa "sprijine aceste manevre" - ne-a declarat Viorel Ene, presedintele Asociatiei Victimelor Mineriadelor. In incercuirea din acea noapte din perimetrul Pietei Universitatii au fost prinsi, batuti si retinuti 264 de manifestanti, multi dintre acestia aflati de peste zece zile in greva foamei. Pentru a teroriza populatia Bucurestiului, conducerea partidului aflat la putere a facut apel la sindicatele si asociatiile de revolutionari. Hoarde de muncitori faceau ordine pe strazile centrale. Au urmat violente de nedescris, incendierea sediului Politiei Capitalei, devastarea unei parti a Televiziunii, batai de strada, impuscarea manifestantilor, arestari la nimereala. A doua zi dimineata, pe data de 14 iunie 1990, la solicitarea Guvernului Romaniei au fost aduse in Bucuresti cateva mii de mineri din Valea Jiului.

Liderul in mantie alba indemna la lupta

Marian Munteanu, liderul Ligii Studentilor, isi aminteste despre momentul sosirii minerilor la Bucuresti: "In zorii zilei a venit unul dintre colegi si ne-a spus ca vin minerii. Am spus ca asta este si nu avem ce sa facem, sa asteptam linistiti. Nu mi-am imaginat ce avea sa urmeze. Lucrurile s-au petrecut foarte repede. Se auzeau zbierete, cum se faramau usi si geamuri. Au intrat peste tot ca termitele, erau sute. Noi eram la club, la subsol. Au navalit inauntru, am primit cateva lovituri, dintre care una foarte dura. Am intrat intr-o stare de semiluciditate. Aveam capul crapat in cateva locuri, m-au luat de maini si de picioare. Au fost niste lovituri dure, vedeam ca prin ceata, auzeam franturi de conversatii. Despre restul stiu mai mult din ce mi-au povestit colegii care m-au scos afara. Bataia a durat cam o jumatate de ora, aveam o stare linistita, nu ma mai durea nimic. La un moment dat cineva a spus ca am murit si am fost aruncat in fantana plina de trupuri de langa Universitate. Tot in acest interval de timp a avut loc si tentativa unui miner de a ma decapita cu o barda. Medicul a spus ca sunt mort sau cineva de la salvare... Vestea a circulat foarte repede si autoritatile fusesera informate de moartea mea, inclusiv mama. Am fost urcat intr-o masina, unde mi-am revenit si am fost dus la Spitalul de Urgenta. De un lucru am fost dezamagit, nu pot sa uit: eram pe targa, aproape mort, si niste asistente ma loveau si ma scuipau. Aceste lucruri m-au intristat foarte mult. Pe data de 18 iunie 1990, am fost arestat, luat pe targa (aveam un sindrom de strivire generalizat, eram imobilizat) si m-au dus la puscarie la Jilava. Mi s-a comunicat ca sunt arestat pentru tentativa de lovitura de stat. Peste cateva zile a venit un procuror cu un dosar, dar l-am dat afara. Asa-zisele probe care ma incriminau erau poza unui infractor cu barba si par lung, care nici macar nu semana cu mine, si trei declaratii ale unor persoane cu probleme psihice, din care una afirma ca m-a zarit imbracat intr-o mantie alba si indemnam lumea la lupta. Tarziu, dupa mai multa vreme, cazul a fost dat spre solutionare celor de la Parchetul Militar, care au tratat totul cu seriozitate. Timp de trei saptamani, familiei si prietenilor nu li s-a permis sa ma viziteze, iar cand am solicitat sa vorbesc cu un ziarist (eu doream cu cineva de la Romania libera), a fost trimis un reporter de la un alt ziar (este vorba de un cotidian central care prezenta evenimentele incitand la violenta si denigra constant manifestantii din Piata Universitatii, n.n.)".

Turistii, ciomagiti

De batele minerilor nu au scapat nici turistii straini aflati in vacanta. Cateva zeci de turisti bulgari au fost luate la o ciomageala sora cu moartea, in ziua de 14 iunie 1990, pe peronul Garii de Nord, chiar la coborarea din tren, minerii avand impresia ca au de-a face cu o echipa de infractori. Sapte bulgari au suferit numeroase contuzii grave, fiind tratati la Urgenta.

Conform datelor furnizate de Asociatia Victimelor Mineriadelor, in urma evenimentelor din iunie 1990, au fost arestate si retinute 1.046 de persoane. Majoritatea au fost duse pentru anchete la Unitatea Militara Magurele si la Scoala de Politie din Baneasa. Au fost raniti, pe durata acelor zile de violente, 746 de cetateni. Intr-un final, 174 de persoane au fost trimise in judecata, dintre care au continuat procesele 40 de persoane impartite in doua loturi. La final, pentru manifestantii din Piata Universitatii s-a dat o singura condamnare (ramasa neexecutata) pentru un tanar care detinea cateva cartuse pastrate de la Revolutie. Din partea celor care au participat la represiune a existat un singur condamnat, Denes Domokos, care a primit o pedeapsa de 12 ani pentru tentativa de omor asupra lui Marian Munteanu. Insa condamnarea acestuia s-a facut la cererea Procuraturii, liderul de atunci al studentilor nedepunand nici un fel de reclamatie.

Un articol de Romulus Cristea


 Zona libera de neo-comunsim a Romāniei. Kilometrul 0 al democratiei 
mineriada 13 - 15 iunie 1990
Actiuni, protesteActiuni, proteste


mineriada 13 - 15 iunie 1990

«Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlaltor lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci va multumesc tuturor pentru tot ce ati facut in aceste zile.[...]

Stim ca avem in dumneavoastra un sprijin de nadejde, cind va fi nevoie, vom apela! »

(Ion Iliescu, Discursul tinut la Complexul Expozitional, 15 iunie 1990, prin care a multumit minerilor pentru tot ce au facut la Bucuresti in zilele de 14-15 iunie 1990)

mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


Mineriada 13-15 iunie 1990

Mineriada 13 - 15 iunie 1990Raport despre Dosarul_represiunii din iunie 1990 (doc)
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Lagarul Magurele 13-19 iunie 1990
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Video 13-15 iunie 1990
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Mineriada - discurs Ion Iliescu
Mineriada 13 - 15 iunie 1990George Roncea (interviu BBC)
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Rechizitoriu Chitac
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Jurnalul garnizoanei Bucuresti
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Cronologie informala a Dosarului Mineriadei
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Istoria Dosarului Mineriadei
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Filme
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Filme www.avmr.ro