HomeHome
După 22 decembrie '89După 22 decembrie '89
Piaţa Universităţii 1990Piaţa Universităţii 1990
13-15 iunie 199013-15 iunie 1990
VinovaţiiVinovaţii
InstigatoriiInstigatorii
VictimeleVictimele
Forţele de represiuneForţele de represiune
Dosarul "Mineriada"Dosarul "Mineriada"
Mărturii, evocări, analizeMărturii, evocări, analize
Reacţii internaţionaleReacţii internaţionale
FotografiiFotografii

mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


 Zona libera de neo-comunsim a Romāniei. Kilometrul 0 al democratiei 

Mandate prezidentiale impletite cu Miron Cozma si despletite cu bate de miner
România Libera, Sambata 23 Aprilie 2005


Mineriadele tandemului Ion Iliescu-Miron Cozma au costat enorm Romania. Simpatia occidentala s-a spulberat si intreaga lume a fost ingrozita de imaginile cu minerii ce distrugeau, bateau si omorau cu salbaticie la cererea lui Iliescu. Si nu s-a intamplat doar o data.

In ianuarie 1990, speriat ca pierde puterea pe care abia pusese mana, Iliescu lanseaza minerilor un apel disperat si ii cheama la Bucuresti pentru a restabili ordinea. In data de 28 ianuarie, in Capitala sosesc 5.000 de mineri inarmati cu bate si rangi ce se napustesc asupra celor ce doreau sa stopeze ascensiunea FSN, formatiune fara legitimitate creata de Iliescu in zilele premergatoare evenimentelor din decembrie ’89. "Jos cu fiii de chiaburi si legionari!", au strigat minerii impotriva celor ce doreau desprinderea de comunism.

"Aventura" minerilor dureaza si a doua zi, 29 ianuarie, si dupa ce devasteaza sediile unor partide istorice, acestia primesc ordin sa se intoarca in Valea Jiului. Liderul PNTCD abia a scapat, fiind evacuat cu o tancheta din sediul partidului.

Pe data de 18 februarie opozantii lui Iliescu isi manifesta din nou dezaprobarea. Sediul Guvernului este asediat si in aceste conditii se apeleaza din nou la ortaci. Minerii ajung in Bucuresti pe 28 februarie, dar sunt trimisi acasa cu multumiri. Situatia fusese rezolvata de Armata. Cei 4.000 de mineri sunt dezamagiti, insa promit sa revina ori de cate ori va fi nevoie si li se va cere ajutorul.

Manifestantii anticomunisti ocupa din data de 22 aprilie 1990 Piata Universitatii si cer demisia lui Iliescu si neparticiparea FSN la alegeri. Vin insa alegerile din mai si Iliescu iese castigator. Pe data de 12 iunie, Iliescu decide sa lichideze manifestatia. Armata, Politia si SRI primesc ordine in acest sens, iar TVR publica un comunicat in acest sens. Ion Iliescu intervine direct si cere imprastierea manifestantilor pe care i-a denumit "golani": "Ne aflam in fata unei tentative organizate de a rasturna prin forta, prin violenta conducerea aleasa in mod liber si democratic la 20 mai 1990. Chemam toate fortele constiente si responsabile sa se adune in jurul cladirii Guvernului si al televiziunii pentru a curma incercarile de forta ale acestor grupuri extremiste, pentru a apara democratia atat de greu cucerita". Pe data de 13 iunie primii care raspund apelului tovarasesc sunt muncitorii de la IMGB. A doua zi, pe 14 iunie, in Bucuresti sosesc doua garnituri de tren pline cu mineri din Valea Jiului. In fruntea lor, subinginerul Miron Cozma.

De la balconul sediului Guvernului Iliescu ii indruma in Piata Universitatii pentru a face "curatenie": "Dragi mineri, ma adresez dumneavoastra de asta data, multumindu-va pentru raspunsul de solidaritate muncitoreasca pe care si de aceasta data l-ati dat la chemarea noastra. Delegatia de mineri, in frunte cu domnul Cozma, se va deplasa spre Piata Universitatii, pe care vrem sa o reo-cupati dumneavoastra. Asa cum ati vazut, de asta data avem de-a face cu elemente de-a dreptul fasciste, grupari organizate de elemente incitate, de multe ori drogate". Incurajati de Iliescu, minerii au "actionat". Si peste Bucuresti s-a lasat teroarea. Coordonati de SRI si Armata, ortacii condusi de liderul de sindicat Miron Cozma patrund in sediul Universitatii si al Arhitecturii, unde distrug si bat orice si pe oricine intalnesc. Se napustesc apoi asupra sediilor partidelor istorice si nu le scapa nici redactia ziarului "Romania libera".

Sunt ranite 560 de persoane si se inregistreaza oficial sase morti. Intregul Occident este uimit, dar Iliescu le multumeste minerilor la plecare: "Va multumesc pentru tot ceea ce ati facut in aceste zile, in general pentru toata atitudinea dumneavoastra de inalta constiinta civica. Deci va multumesc inca o data tuturor pentru ceea ce ati demonstrat si in aceste zile: ca sunteti o forta puternica, cu o inalta disciplina civica, muncitoreasca, oameni de nadejde, si la bine, dar mai ales la greu. (...) Eu vreau inca o data sa-mi exprim intreaga recunostinta, din partea populatiei Capitalei, pentru prezenta dumneavoastra, utila si eficienta. Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat si in care ati actionat, sa multumesc conduca-torilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlalti lideri sindicali, care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci va multumesc tuturor pentru ce ati facut in aceste zile. (...) Stim ca avem in dumneavoastra un sprijin de nadejde, cand va fi nevoie vom apela! Sper sa nu mai fie nevoie sa apelam la dumneavoastra".

Iliescu nu mai apeleaza, dar minerii vin singuri la Bucuresti in septembrie 1991. Nemultumiti de salarii, ortacii intra in greva si pe data de 24 septembrie vin in Capitala. Sunt asediate sediile Televiziunii si Guvernului, iar premierul Petre Roman, care la anterioarele mineriade nu a protestat prea mult, simte personal forta hoardelor conduse si de aceasta data de Miron Cozma si este nevoit sa demisioneze. Iliescu negociaza cu Miron Cozma si le rezolva minerilor toate revendicarile. Si aceasta mineriada a lasat in urma 450 de raniti si patru morti.

Niciodata insa Iliescu nu a regretat actiunile sale. Ba chiar a avut grija sa-l apere mereu pe par-tenerul sau de mineriade Miron Cozma. Cu un tupeu infratit cu nesimtirea, pe ultimele zile ale mandatului sau de presedinte Iliescu a semnat in decembrie anul trecut gratierea lui Cozma. O gratiere ilegala si imorala.

Un articol de M. Ciorcan

 Zona libera de neo-comunsim a Romāniei. Kilometrul 0 al democratiei 
mineriada 13 - 15 iunie 1990
Actiuni, protesteActiuni, proteste


mineriada 13 - 15 iunie 1990

«Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlaltor lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci va multumesc tuturor pentru tot ce ati facut in aceste zile.[...]

Stim ca avem in dumneavoastra un sprijin de nadejde, cind va fi nevoie, vom apela! »

(Ion Iliescu, Discursul tinut la Complexul Expozitional, 15 iunie 1990, prin care a multumit minerilor pentru tot ce au facut la Bucuresti in zilele de 14-15 iunie 1990)

mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


Mineriada 13-15 iunie 1990

Mineriada 13 - 15 iunie 1990Raport despre Dosarul_represiunii din iunie 1990 (doc)
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Lagarul Magurele 13-19 iunie 1990
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Video 13-15 iunie 1990
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Mineriada - discurs Ion Iliescu
Mineriada 13 - 15 iunie 1990George Roncea (interviu BBC)
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Rechizitoriu Chitac
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Jurnalul garnizoanei Bucuresti
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Cronologie informala a Dosarului Mineriadei
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Istoria Dosarului Mineriadei
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Filme
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Filme www.avmr.ro