HomeHome
După 22 decembrie '89După 22 decembrie '89
Piaţa Universităţii 1990Piaţa Universităţii 1990
13-15 iunie 199013-15 iunie 1990
VinovaţiiVinovaţii
InstigatoriiInstigatorii
VictimeleVictimele
Forţele de represiuneForţele de represiune
Dosarul "Mineriada"Dosarul "Mineriada"
Mărturii, evocări, analizeMărturii, evocări, analize
Reacţii internaţionaleReacţii internaţionale
FotografiiFotografii

mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


 Zona libera de neo-comunsim a Romāniei. Kilometrul 0 al democratiei 

Cand vor fi condamnati vinovatii?
România Libera, Marti 19 Aprilie 2005


Miron Cozma - pumnul si bata lui Iliescu - adus astazi la Parchet

"Degajarea" Pietei Universitatii din 13-15 iunie 1990 a fost organizata cu un numar impresionant de forte. Un raport "privind actiunile Ministerului de Interne pe timpul desfasurarii evenimentelor din 13-15 iunie 1990" arata ca la actiunea de demolare a democratiei au participat institutii care acum s-ar vrea spalate de vinovatie, precum SRI sau MApN. Astfel, in raport se mentioneaza ca in ziua de 12 iunie, in baza comunicatului Procuraturii Generale a Romaniei si a hotararii Guvernului, Ministerul de Interne, in cooperare cu SRI, MApN, Ministerul Sanatatii si Primaria Capitalei, a trecut la organizarea actiunii de degajare a Pietei Universitatii. Planul de actiune elaborat de Consiliul Superior de Conducere al MI a hotarat ca la actiune sa participe 1.400 de militari din MI (650 cadre de politie, 500 militari in termen, 250 elevi), precum si 3 masini de pompieri; efective din SRI, 80 de militari din Batalionul de Politie Militara al MApN si 10 autosanitare cu personalul medical necesar de la Ministerul Sanatatii. Au fost implicati si peste 20 de politisti din Capitala, la care se adauga 15 procurori, in frunte cu Alexandru Tuculeanu si Ovidius Paun.

Cel mai grav este insa ca planul prevedea clar ca actiunea "sa fie sprijinita de 2.000-3.000 de muncitori de la unele intreprinderi din Capitala". Intrebarea care se pune, la atatia ani de la acele evenimente care numai au pregatit mineriada, este de ce a fost nevoie de o asemenea desfasurare de forte pentru a imprastia un grup de studenti. Potrivit martorilor oculari, dupa alegerile din 20 mai, in Piata Universitatii nu mai ramasesera decat vreo 40-50 de protestatari permanenti. Alegerile trecusera cu rezultatul cunoscut si nu s-a mai putut strange acelasi numar impresionant de persoane. Efectivele disproportionate puse sa intre in forta in putinii demonstranti ramasi pe baricade arata insa ca intentia FSN nu era aceea de a-i imprastia pe rebeli, mai ales ca la acea ora putinii manifestanti ramasi nici nu mai blocau traficul din zona, fiind prea putini. Represiunea astfel programata a inceput in ziua de 13 iunie, la 4.30 dimineata.

La Institutul de Arhitectura erau studenti care au ramas acolo peste noapte pentru ca isi pregateau lucrarile de licenta. Politistii au dat o raita si peste ei, desi ei nu aveau la acea ora nici o treaba cu protestele. Asa incat primii care au devastat la Arhitectura nu au fost minerii, ci chiar "fortele de ordine". Unii dintre studenti si dintre protestatarii din Piata au fugit la Intercontinental, dar personalul de acolo i-a predat politistilor, pentru ca in general angajatii hotelului erau agenti sub acoperire ramasi de pe vremea cand scrumierele si vasele de flori aveau urechi in acest hotel. Cei prinsi au fost batuti si dusi la unitatea militara din Magurele. Disparitia ultimilor manifestanti a trezit bineinteles protestul cetatenilor care au venit in Piata ocupata acum de fortele de ordine si au cerut eliberarea demonstrantilor retinuti. Cei care vociferau erau prinsi si dusi cu dubele tot la Magurele. Politistii erau pe trei randuri. Daca un protestatar striga mai tare: "Dati-ne arestatii!", primul rand se repezea inainte, il "inghitea" pe nefericit si se dadea inapoi, lasandu-si colegii din randul doi sa tina multimea in loc, iar ei il trimiteau pe manifestant la duba. Desigur ca, incitati de asemenea violente, protestatarii au inceput sa dea cu pietre. Numarul celor retinuti de politie in 13 iunie 1990 s-a ridicat la 263 de persoane.

Muncitorii, in sprijinul represiunii

La ora 11 a intrat in actiune grupul "IMGB face ordine", ca sa-l denumim exact dupa formula sub care a defilat. Planul prevedea venirea mai multor sindicate din Bucuresti, dar multe au refuzat si de aceea FSN a fost obligat sa aduca minerii si alti muncitori din tara, mai usor de manipulat. Totusi initial s-a crezut ca vor instaura teroarea doar cu muncitorii din Bucuresti. Pentru mobilizarea muncitorilor din tara si-au dat concursul guvernantii si parlamentarii FSN care au sunat imediat in regiunea de care apartineau. Muncitorii de la IMGB au intrat si ei la Arhitectura, unde au spart ce au putut si au inceput sa-i bata pe studenti. Mobilizarea lor a fost posibila deoarece la conducerea intreprinderii erau tot nomenclaturistii dinainte de 1990, pastrati in functii de Iliescu si de FSN. Tocmai pentru ca erau sensibili la asemenea ordine. Si sindicatul soferilor a raspuns chemarii, punand la dispozitie autobuze. La ora 16.30 in aceeasi zi, dupa discutia pe statii dintre Chitac si Diamandescu, prin care cei doi conveneau ca dau foc la autobuze conform ordinelor, politistii s-au retras subit, trecand printre demonstranti si lasand autobuzele pe loc. Martorii oculari declarau ca au vazut soferul unui autobuz cum a luat oglinzile sub brat si a plecat, lasand usile deschise. Apoi au aparut niste tineri care au turnat in sala autobuzului substante inflamante. A fost un semn clar ca demonstrantilor li se pregateste ceva.
Erau patru autobuze care au avut parte de acest tratament: unul in fata la restaurantul "Pescarul", unul in fata Muzeului de Istorie al municipiului Bucuresti si doua vizavi de Universitate, in locul poreclit "la coada calului". E de mirare ca nici un autobuz nu a explodat dupa ce a fost aprins, asa cum ar fi fost normal. Acest lucru dovedeste ca rezervoarele aveau doar atata combustibil cat arderea sa se desfasoare spectaculos. TVR a iesit dintr-o data din tacerea cu care inconjura Piata, pe motiv ca e ceata si nu poate lua imagini, si a filmat tacticos evenimentul incendierii autobuzelor. Punandu-l pe seama protestatarilor, bineinteles. Putini au inteles atunci ca e vorba de o diversiune.
Provocatorii infiltrati printre demonstranti au aranjat lucrurile in asa fel incat acestia s-au impartit in doua grupe si au plecat spre locurile unde capii represiunii pregatisera deja terenul. Adica la Ministerul de Interne si la televiziune. Tot ceea ce s-a petrecut in aceste locatii arata ca puterea pregatise lucrurile in asa fel incat protestatarii sa iasa vinovati de destabilizare si atac asupra institutiilor statului, ca sa poata apoi sa justifice interventia in forta. Birourile de la etajul cinci al MI care iau foc, faptul ca au fost lasate arme in calea protestatarilor, desigur fara munitie, toate aveau scopul infierarii manifestantilor. La televiziune, inainte de ajungerea protestatarilor, au descins doua camioane de muncitori care au devastat ce au putut cu batele din dotare. Cand grupul a ajuns, faptele erau deja consumate si numai bune de pus in carca manifestantilor. Potrivit unor participanti la evenimente, in subsolul televiziunii erau masate de doua zile trupe ale armatei si asteptau ordine. Iar sediul MI era gol, pregatit numai pentru a fi "atacat", mai mult dinauntru de altfel, de catre cei care aveau nevoie de motive de represiune, decat de protestatari. Dupa ora 23, in aceeasi zi, a venit armata si a primit ordin sa traga. Oficial au fost sase raniti, dar cifrele reale ar putea fi mai mari. Pe Bdul Elisabeta s-a tras foc de secerare care a prins persoane ce nu aveau nimic de-a face cu protestele. Ordinea a fost restabilita, asa incat in piata nu mai era nimeni cand au venit minerii. Propriu-zis, Piata luase sfarsit.

Minerii, ajutati sa dea lovitura de gratie

Aceasta era situatia in momentul in care, in dimineata de 14 iunie, in jurul orei 5, minerii si alti muncitori au ajuns in Bucuresti. Minerii insa erau mai usor de reperat datorita uniformelor. Ei au fost asteptati in gara de reprezentantii Ministerului Transporturilor si ai Ministerului Minelor. Au fost indrumati catre Piata Victoriei unde Iliescu le-a tinut discursul sau celebru si le-a indicat ce au de facut. Desi mesajul prezidential din 14 iunie este cunoscut, el trebuie readus in atentia opiniei publice acum cand Iliescu are pretentia sa devina seful principalului partid de opozitie din Romania. Echipe de mineri au fost conduse de cunoscatori la tinte precise inclusiv in cartierele bucurestene. Sunt celebre descinderile la sediile partidelor politice de opozitie, al ziarului "Romania libera" si ale unor asociatii civice. In zilele de 14-15 iunie Bucurestiul a fost un oras ocupat. Bineinteles ca devastarile nu aveau nimic in comun cu restabilirea ordinii. Femeilor le erau smulse lantisoarele de aur de la gat, iar cetatenii care aratau a studenti sau intelectuali erau arestati de echipele formate din mineri si forte de ordine si dusi la unitatile militare de la Baneasa si Magurele.

Forte paramilitare

Minerii actionau ca niste forte paramilitare, ei luandu-si dreptul de a opri masinile si de a le controla. Circa o mie de mineri au primit uniforme militare, iar uniformele lor au fost luate de persoane necunoscute, probabil de securisti instruiti sa actioneze represiv. Minerilor care au primit uniforme li s-a promis ca vor fi angajati in trupe, lucru la care s-a renuntat ulterior. Astfel incat dupa cateva zile respectivii mineri s-au intors in Vale in uniforme militare. In cartiere minerii au fost ajutati de politistii de sector sa-i atace pe tigani, pe motiv ca sunt bisnitari si traficanti. Represiunea a luat forma unui pogrom, motiv pentru care tiganii s-au organizat si au incercat sa riposteze. Numarul persoanelor retinute la Baneasa si Magurele s-a ridicat la 1.046 de persoane, care au fost tinute in stare de arest intre 3 si 8 zile fara nici un drept. Doar 165 au primit mandate de arestare. In timpul retinerii lor ilegale au avut loc schingiuiri si chiar violuri. Ei au fost anchetati si retinuti in acele unitati militare ale MI, ceea ce constituia o mare ilegalitate.

Totul pentru pastrarea puterii

Misterul acestei represiuni nemaivazute sta in faptul ca, desi castigasera alegerile, comunistii se temeau de forta opozitiei care crestea si ameninta sa preia puterea la urmatoarele alegeri. In plus, oamenilor nu le mai era frica iar deschiderea spre Occident dadea si mai multa forta schimbarii. Dar dupa teroarea instituita asupra Bucurestiului putini au mai avut curajul sa activeze impotriva FSN. In plus, poarta spre Occident a fost blocata pentru cativa ani buni. Opozitia nu a mai reusit sa se coaguleze si in 1992 fostii comunisti au iesit iar invingatori. In felul acesta, nomenclatura comunista a pastrat puterea si a pus mana inclusiv pe parghiile economice. Ramanerea in urma provocata prin aceasta lovitura data democratiei inca apasa asupra Romaniei. Dar agentii ei se erijeaza azi in prooccidentali si in salvatorii Romaniei.

Un articol de S. Clement

 Zona libera de neo-comunsim a Romāniei. Kilometrul 0 al democratiei 
mineriada 13 - 15 iunie 1990
Actiuni, protesteActiuni, proteste


mineriada 13 - 15 iunie 1990

«Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlaltor lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci va multumesc tuturor pentru tot ce ati facut in aceste zile.[...]

Stim ca avem in dumneavoastra un sprijin de nadejde, cind va fi nevoie, vom apela! »

(Ion Iliescu, Discursul tinut la Complexul Expozitional, 15 iunie 1990, prin care a multumit minerilor pentru tot ce au facut la Bucuresti in zilele de 14-15 iunie 1990)

mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


mineriada 13 - 15 iunie 1990


Mineriada 13-15 iunie 1990

Mineriada 13 - 15 iunie 1990Raport despre Dosarul_represiunii din iunie 1990 (doc)
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Lagarul Magurele 13-19 iunie 1990
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Video 13-15 iunie 1990
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Mineriada - discurs Ion Iliescu
Mineriada 13 - 15 iunie 1990George Roncea (interviu BBC)
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Rechizitoriu Chitac
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Jurnalul garnizoanei Bucuresti
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Cronologie informala a Dosarului Mineriadei
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Istoria Dosarului Mineriadei
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Filme
Mineriada 13 - 15 iunie 1990Filme www.avmr.ro