Mineriada 13-15 iunie 1990

13-15 iunie 1990: Infernul se numeşte Bucureşti
ILIESCU JUDECAT PENTRU SÂNGELE VARSAT!

mineriada 13/15 iunie 1990

Oameni bătuţi cu sălbăticie, impuşcati, legaţi in lanţuri, omorâţi în bătaie - cu răngi, topoare, lanţuri de fier, ciomege; oameni morţi, cu feţele arse cu acid, ca să nu fie identificaţi; oameni dispăruţi, care nu au mai fost găsiţi niciodată - elevi, studenţi, tineri.

TAB-uri, mitraliere, elicoptere, scutieri, armata, focuri de armă asupra populaţiei, incendii, crime, jafuri, violuri, devastări, arestări arbitrare şi fără mandat la sfârşit de mileniu II - nu este Irakul asediat, este Bucureşti, capitala unei Românii care incetase de a mai fi un stat pe harta Europei.

Războiul civil din 13-15 iunie 1990 a avut 2 faze:

1. represiunea din 13 iunie - in care forţa combatantă era alcătuită din instituţiile statului: armata, poliţie, securitate, paraşutişti, fesenişti, etc.

2. mineriada, care a suprimat instituţiile Statului Român, atentând la siguranta naţională, şi transferând puterea unor grupuri paramilitare de civili inarmaţi (poliţişti, securişti, mineri, activişti FSN, delincvenţi de drept comun) lipsite de orice legalitate; a fost pusa in pericol insăşi existenţa Statului Român.

O astfel de situaţie, a unei comunităţi umane lăsate total in voia forţelor paramilitare, s-a mai întâmplat în timpul Războiului din Transnistria.

Peste 1300 de oameni au fost arestaţi abuziv din case, de pe stradă, fără mandat, de către persoane civile substituite forţelor legale de ordine, şi ţinute în cele mai inumane condiţii, in lagărele de la Măgurele şi Băneasa.

Crematoriul "Cenuşa" a funcţionat toată noaptea de 13 spre 14 iunie.

La Cimitirul Străuleşti II, au fost inhumaţi 128 de morţi, unii având pe cruce inscripţia "neidentificat-iunie ‘90", conform surselor din "România Liberă".

Dr. D.G., medic la Spitalul Municipal din BUCUREŞTI, adaugă sute de oameni trataţi sau operaţi de grave traumatisme la "Secţia de Neurochirurgie" a Spitalului nr. 9 din Bucureşti, din care 60 au murit in câteva luni.

Peste 1300 de arestaţi, 746 de răniţi. Oficial, au existat 7 morţi.
Neoficial, deocamdată, 188 de morţi din zilele 13-15 iunie 1990.

Adevărul nu-l ştim nici in ziua de azi!

S-a spus că cei peste 20.000 de mineri care au însângerat Bucureştiul nu erau mineri adevaraţi; nu ştim exact care era procentul de securişti, poliţişti sau mineri; un lucru insă e sigur: erau cu toţii ROMÂNI, chiar dacă nu erau oameni şi chiar dacă indeplineau ordinele venite dinspre răsărit, şi care vizau dispariţia României.

Aşa cum români au fost şi torţionarii inchisorilor comuniste, şi procurorii, şi judecatorii, şi securistii, şi miliţienii, şi nomenclaturiştii care au aruncat în puşcarii şi lagăre 2 milioane de români şi au exterminat sute de mii.

Morţii din 13-15 iunie s-au adăugat unui lung şir, din păcate neterminat atunci, de jertfe ce par fără sfârşit, pentru o libertate ce pare a fi refuzată veşnic României.

Consideram că vinovaţi de toate aceste crime, precum şi de instigare şi complicitate, sunt:

- Ion Iliescu şi Petre Roman (pe atunci preşedintele, respectiv primul ministru al României) împreună cu membrii Guvernului şi administratiei FSN implicaţi în represiuni (miniştrii de interne, armată, transporturi, prefecţi, primari, etc.)

- Preşedinţii şi persoanele din conducerea Televiziunii Române, a Radiodifuziunii Române, a ziarelor Azi, Adevărul, Dimineaţa - pentru instigarea la violenta si razboi civil, dezinformarea şi manipularea opiniei publice

- Conducerea IMGB, a ministerului Minelor, a minelor din bazinele miniere implicate în represiune, a regionalelor CFR şi a tuturor celor implicaţi în instigarea şi transportarea miilor de mineri şi muncitori la Bucureşti.

"Vreau să mulţumesc pentru spiritul organizat în care v-aţi prezentat, în care aţi acţionat, să multumesc conducătorilor dumneavoastră, inginerului Cozma şi celorlalţi lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastră, alături de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci vă mulţumesc tuturor pentru tot ce aţi făcut în aceste zile."

- citat din discursul ţinut la Complexul Expozitional, la 15 iunie 1990, prin care preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu, a mulţumit minerilor pentru tot ce au făcut la Bucureşti în zilele de 14-15 iunie 1990.

Ion Iliescu a mulţumit unor români pentru că au omorât, torturat, bătut, jefuit şi retinut ilegal alţi români, cu aportul direct al organelor de stat. Ion Iliescu si administratia FSN au însângerat România, au umilit-o, i-au întunecat viitorul, i-au ucis speranţa şi i-au întemniţat libertatea.

Vinovatii trebuie sa plateasca.

Civic Net - Piata Universitatii
Asociatia Victimelor Mineriadelor
Seniorii Ligii Studentilor
Grupul Independent pentru Democratie
Asociatia Civic Media

13-15 iunie zile negre (MOROMETZII)
Video - Secvenţe ale atrocităţilor mineriadei din 13 - 15 iunie 1990

ASOCIATIA VICTIMELOR MINERIADELOR DIN ROMANIA
Comunicat
Trimiterea la Parchet a dosarului Mineriadei din iunie 1990, partea care cuprinde dosarul "Chitac - Andrita" pentru refacerea urmaririi penale de catre magistratii Inaltei Curti de Casatie si Justitie confirma realizarea defectuoasa a instrumentarii penale realizate de produrorul militar Dan Voinea. Dosarul a fost facut de Voinea cu intentia vadita de a-i scapa pe vinovati.

Asociatia Victimelor Mineriadelor s-a intalnit in cursul diminetii de astazi cu doamna Procuror General Laura Codruta KOVESI, ca urmarea a solicitarii organizatiei. In cadrul intrevederii avute astazi 17.12.2007 s-au reiterat protestele fata de modalitatea prin care Parchetul Militar, respectiv procurorul Dan Voinea a gasit de cuvinta sa participe la favorizarea infractorilor prin deliberata intrumentare defectuoasa a dosarelor.

Restituirea dosarului mineriadei din iunie 1990 la Parchet, a fost ceruta de avocatul generalui Mihai Chitac, fost ministru de Interne, invocandu-se doua exceptii. Prima este de nelegala sesizare a instantei cu Rechizitoriul, deoarece procurorul Dan Voinea nu a respectat legea in momentul in care a semnat pentru a doua oara Rechizitoriul pe care l-a trimis apoi instantei. A doua exceptie este aceea privind raspunderea ministeriala avocatul sustinand nerespectarea procedurii prevazute de lege.

Organizatia Victimelor Mineriadei a solicitat din nou, redeschiderea dosarului 77/P/1998 privind mortii neindentificati ingropati la Domnesti II, Straulesti, Rosu si mortii arsi la crematoriul Cenusa. S-a stabilit pentru perioada urmatoare modalitatea de cooperare intre institutia Ministerului Public si reprezentantii Asociatiei Victimelor Mineriadelor. S-a aratat disponibilitatea sprijinirii cercetarii Parchetului cu date si probe de catre organizatiile care au militat pentru aflarea adevarului si tragerea la raspundere a vinovatilor.

Am solicitat cercetarea procurorilor vinovati de represiunea iunie 1990 in frunte cu Tuculeanu Alexandru - dosar ,,ingropat'' tot de catre Dan Voinea. Cel care a cerut inchiderea dosarului, prin NUP, in 1998, este chiar procurorul Voinea.

La Sectia Parchetelor Militare - condusa multi ani de generalul magistrat Dan Voinea - sunt cele mai vechi dosare nesolutionate înregistrate la Ministerul Public. Controlul de la Sectia Parchetelor Militare a fost determinat si de plangerea organizatiei Victimelor Mineriadelor, condusa de Viorel Ene, care s-a intalnit la sfarsitul lunii trecute la CSM cu inspectoarea Tamara Manea de la sectia pentru procurori a CSM.

Victimele mineriadelor se indoiesc de buna credinta a procurorului militar Dan Voinea, uns cu toate alifiile si legat de fostul presedinte Ion Ion Iliescu prin participarea sa la lichidarea lui Nicolae Ceausescu.

Am aratat doamnei Procuror General ca demersurile noastre sunt sustinute de mai multe organizatii ale societatii civile, interesate de rezolvarea "cu celeritate" a dosarelor.

Victimele Mineriadelor s-au intalnit saptamana trecuta si cu procurorul Marius Iacob, procuror sef al Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cel care a preluat unul dintre dosarele de cercetare penala in care este implicat Ion Iliescu.

Victimele Mineriadei din 1990 au salutat decizia chemarii lui Ion Iliescu la Parchet, in cursul saptamanii trecute, precum si faptul ca pentru prima oara in 17 ani Ion Iliescu "da cu subsemnatul", o declaratie scrisa in fata unui organ de cercetare penala.

Dosarul 75/P/1998, care include principalii vinovati - Ion Iliescu, instigator al uciderii unor manifestanti ai Pietei Universitatii si al barbariilor savarsite impotriva cetatenilor Capitalei de bandele minerilor conduse de Miron Cozma, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Magureanu, Doru Viorel Ursu, Cazimir Ionescu, Bogdan Niculescu Duvaz, Razvan Teodorescu, Adrian Sarbu, procurorul Tuculeanu Alexandru, Nicolae Camarasescu - se afla inca la Dan Voinea care refuza sa trimita Dosarul la sectia civila in pofida deciziei Curtii Constitutionale, a dispozitiei Procurorului general Laura Codruta Kovesi, si a deciziei CSM.

Victimele Mineriadei din 1990 au depus o plangere, cerand daune civile, la Curtea de Apel, impotriva Sectiei Militare a Parchetului si a procurorului Dan Voinea, cel care a tergiversat si musamalizat ani de-a randul dosarul Mineriada '90, pentru favorizarea infractorilor - in frunte cu Ion Iliescu, principalul vinovat si instigator al uciderii unor manifestanti ai Pietei Universitatii si al barbariilor savarsite impotriva cetatenilor Capitalei de bandele minerilor conduse de Mirona Cozma.

Demersul victimelor Mineriadei este sutinut de organizatiile fondatoare ale "Pietei Universitatii" - Grupul Independent pentru Democratie (G.I.D), Seniorii Ligii Studentilor, membrii forumului Civic Net si Civic Media - Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi(U.M.R.L.), Forumul Civic Roman(F.C.R.), grupari implicate in dezvaluirea crimelor si atrocitatilor regimului comunist si ai urmasilor regimului comunist dintre care se distinge, la varf, Ion Iliescu.

AVMR este singura asociatie legal constituita pentru reprezentarea victimelor mineriadelor.

Presedinte AVMR

Viorel Ene

Bucuresti, sect.2,
str.Batistei nr.11,
tel/fax: 319.26.68
mobil: 0721874202

informatii suplimentare pot fi gasite la:

www.avmr.ro
mineriada.org
www.civicmedia.ro
civicnet.info
gid-romania.com

Informatii de background

In perioada postdecembrista, au existat 6 mineriade, in anii 1990, 1991 si 1999.
In anul 1990, au existat trei astfel de actiuni ale minerilor care au venit sa sprijine regimul condus de Ion Iliescu, contestat in strada, pentru legaturile sale cu Moscova, de tinerii participanti la Revolutie. Cea mai cunoscuta represiune a grupelor paramilitare organizate de Ion Iliescu ramane interventia violenta a minerilor din zilele de 14 si 15 iunie 1990, pentru imprastierea manifestantilor pasnici din Piata Universitatii.

Piata Universitatii, manifestatie - maraton anticomunista, a inceput la data de 22 aprilie 1990.
Apelativul "golani" folosit de ex-presedintele Iliescu, la adresa protestatarilor din centrul Capitalei a facut ca demonstratia maraton sa mai fie supranumita si "Golaniada". Timp de 52 de zile, manifestantii din Piata Universitatii au protestat pasnic, In zona proclamata "Libera de neocomunism" si "Centrul libertatii si democratiei Romaniei".
Represiunea a inceput in ziua de 13 iunie ca urmare a interventiei violente a autoritatilor. In noaptea de 13-14 iunie, in Capitala, a avut loc un veritabil razboi urban soldat cu morti si raniti prin impuscare.

Razboiul civil din 13-15 iunie 1990 a avut 2 faze:
1. represiunea din 13 iunie - in care forta combatanta era alcatuita din institutiile statului: armata, politie, securitate, parasutisti, fesenisti, etc.
2. mineriada, care a suprimat institutiile Statului Roman, atentand la siguranta nationala, si transferand puterea unor grupuri paramilitare de civili inarmati (politisti, securisti, mineri, activisti FSN, delincventi de drept comun) lipsite de orice legalitate; a fost pusa in pericol insasi existenta Statului Roman.
Ion Iliescu a cerut in data de 13 iunie 1990 Armatei sa traga in plin asupra manifestantilor Pietei Universitatii sustinand ca "miscarea este o rebeliune legionara si se trateaza ca atare". S-a executat foc de voie asupra impotriva cetatenilor Bucurestiului, consumandu-se nu mai putin de 1.466 de cartuse de razboi.

In dimineata zilei de 14 iunie 1990, au fost adusi in Bucuresti peste 10.000 de mineri, continuand sa soseasca alte si alte garnituri. In total, s-au adus aproape 20.000 de mineri, ca o demonstratie de forta fara precedent adresata bucurestenilor "recalcitranti". Ortacii au fost adusi cu 11 garnituri de tren si zeci de autobuze. Au fost retinute ilegal 1030 persoane si au fost emise abuziv 165 mandate de arestare. Cei retinuti au fost dusi la doua unitati militare, la Magurele si Baneasa. Unii au fost eliberati dupa 2-9 zile, altii dupa detentii care au durat luni de zile. Au fost ranite 746 persoane si oficial au fost inregistrati 6 morti, din care 4 prin impuscare. Ulterior evenimentelor la Cimitirul Straulesti II, au fost inhumati 128 de morti, unii avand pe cruce inscriptia "neidentificat-iunie ‘90", conform anchetei realizate in acea perioada de "Romania Libera". Dr. D.G., medic la Spitalul Municipal din Bucuresti, a marturisit ca sute de oameni au fost tratati sau operati de grave traumatisme la "Sectia de Neurochirurgie" a Spitalului nr. 9 din Bucuresti, din care 60 au murit in cateva luni.

Consideram ca vinovati de toate aceste crime, precum si de instigare si complicitate, sunt:

- Ion Iliescu si Petre Roman (pe atunci presedintele, respectiv primul ministru al Romaniei) impreuna cu membrii Guvernului si administratiei FSN direct implicati in represiune (ministrii de interne, armata, transporturi, prefecti, primari, etc.)

- Presedintii si persoanele din conducerea Televiziunii Romane, a Radiodifuziunii Romane, a oficioaselor FSN, ziarele "Azi", "Adevarul", "Dimineata" - pentru instigarea la violenta si razboi civil, dezinformarea si manipularea opiniei publice

- Conducerea IMGB, a ministerului Minelor, a minelor din bazinele miniere implicate in represiune, a regionalelor CFR si a tuturor celor implicati in instigarea si transportarea miilor de mineri si muncitori la Bucuresti.

COMUNICAT al AVMR cu privire la intalnirea de la Ministerul Public cu procurorul Marius Iacob
Marius Iacob, procuror sef al Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a intalnit in cursul diminetii de astazi cu o delegatie a Asociatiei Victimelor Mineriadei condusa de Viorel Ene, presedintele organizatiei. Victimele Mineriadei din 1990 saluta decizia chemarii lui Ion Iliescu la Parchet, in cursul serii trecute, precum si faptul ca pentru prima oara in 17 ani Ion Iliescu "da cu subsemnatul", o declaratie scrisa in fata unui organ de cercetare penala.

Pana in prezent, prin contributia directa a procurorului militar Dan Voinea, mai bine spus cu complicitatea acestuia, Ion Iliescu a fost protejat si ferit de orice deranj penal. Victimele Mineriadei din 1990 au depus o plangere, cearand daune civile, la Curtea de Apel, impotriva Sectiei Militare a Parchetului si a procurorului Dan Voinea, cel care a tergiversat si musamalizat ani de-a randul dosarul Mineriada '90, pentru favorizarea infractorilor - in frunte cu Ion Iliescu, principalul vinovat si instigator al uciderii unor manifestanti ai Pietei Universitatii si al barbariilor savarsite impotriva cetatenilor Capitalei de bandele minerilor conduse de Mirona Cozma.

Dosarul 75/P/1998, care include principalii vinovati - Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Magureanu, Doru Viorel Ursu, Cazimir Ionescu, Bogdan Niculescu Duvaz, Razvan Teodorescu, Adrian Sarbu, procurolul Tuculeanu Alexandru, Nicolae Camarasescu, Miron Cozma, se afla inca la Dan Voinea care refuza sa trimita Dosarul la sectia civila in pofida deciziei Curtii Constitutionale, a dispozitiei Procurorului general Laura Codruta Kovesi, si a deciziei CSM.

Discutia organizatiei victimelor mineriadei cu procurorul Marius Iacob s-a referit la evolutia dosarelor de cercetare penale, nemultumirea fata de prelungirea cu caracter perpetuu a cercetarii, proasta instrumentare a dosarelor, forma diversionista de acoperire a principalilor vinovati, Ion Iliescu si grupul sau politic si militar, mai ales prin contributia procurorului militar Dan Voinea.

S-a aratat disponibilitatea sprijinirii cercetarii Parchetului cu date si probe de catre organizatiile care au militat pentru aflarea adevarului si tragerea la raspundere a vinovatilor. Alaturi de organizatia Victimele Mineriadei din 1990 se afla si organizatiilor fondatoare ale "Pietei Universitatii" - Grupul Independent pentru Democratie, Seniorii Ligii Studentilor, membrii forumului Civic Net si Civic Media, UMRL, Adevar si Dreptate, - grupuri implicate in dezvaluirea crimelor si atrocitatilor regimului comunist si ai urmasilor regimului comunist dintre care se distinge, la varf, Ion Iliescu.

Semnat pentru conformitate
Viorel Ene
presedinte

pentru relatii suplimentare
telefoane de contact

0766 482 999
0721 874 202

pentru detalii si informare de background puteti accesa:

www.avmr.ro
mineriada.org
civicnet.info
gid-romania.com
www.civicmedia.ro

Mineriada
mineriada 13-15 iunie 1990

Chiar dacă nu există în dicţionare, mineriada a devenit termenul generic care desemnează raidurile şi violenţele exercitate de către grupuri organizate de mineri împotriva concetăţenilor, în România postdecembristă.

În conştiinţa oamenilor, mineriada este similară cu actele de teroare. Hoardele de mineri constituite în grupări de tip paramilitar înarmate cu bâte, târnăcoape, lopeţi, lanţuri, sfredele, cuţite au acţionat repetat, începând cu primele luni ale anului 1990, împotriva populaţiei civile, susţinute fiind de diverse grupări politice şi exponenţi ai puterii.

În perioada postdecembrista, au existat 6 mineriade în anii 1990, 1991 şi 1999. În anul 1990, au existat trei astfel de acţiuni ale minerilor care au venit să sprijine contestatul regimul condus de Ion Iliescu. Cea mai cunoscută rămâne intervenţia violentă a minerilor chemaţi de autorităţi, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, pentru împrăştierea manifestanţilor paşnici din Piaţa Universităţii.

Perioada care a urmat zilei de 25 decembrie 1989 (executarea lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, la Târgovişte) şi până la declanşarea manifestaţiei-maraton din Piaţa Universităţii, din ziua de 22 aprilie 1990, a fost una plină de evenimente şi de frământări sociale. Aproape că nu a existat zi în care să nu existe adunări publice, mitinguri, marşuri sau proteste individuale.

Dacă în primele zile se solicita insistent adevărul despre evenimentele din primele zile ale revoluţiei şi ajutorarea familiilor celor ucişi şi răniţi, în scurt timp a urmat un şir lung de proteste la adresa noii conduceri a ţării (anunţate ca "provizorie") şi al cărui exponent era Ion Iliescu, un fost demnitar comunist cu o activitate controversată.

O mână de oameni au blocat pe 22 aprilie 1990 Piaţa Universităţii, declanşând un fenomen considerat ca fiind cea mai amplă şi spectaculoasă mişcare socială din perioada de tranziţie postdecembristă a României.

Cea mai mare manifestaţie -maraton, anticomunistă, a început la data de 22 aprilie 1990 şi a încetat în acelaşi an, în ziua de 13 iunie ca urmare a intervenţiei violente a autorităţilor. În noaptea de 13-14 iunie, în Capitală, a a vut loc un veritabil război urban soldat cu morţi şi răniţi prin împuşcare. Au fost incendiate sediile Ministerului de Interne, Poliţiei Capitalei, Televiziunii Române şi SRI. Zeci de autovehicule au fost distruse. Din mulţime erau lansate sticle incendiare de către persoane rămase până în prezent neidentificate. Pe străzi au fost scose tancurile şi unităţile de intervenţie ale Ministerului Apărării şi Ministerului de Interne. Armata a ripostat cu muniţie de război iar din elicoptere se aruncau mii de fiole lacrimogene. Un fum gros acoperea centrul Capitalei.

Represiunea a continuat până în 15 iunie ’90, folosiţi fiind şi minerii din Valea Jiului care au răspuns apelului preşedintelui Ion Iliescu de a "curăţa Capitala de huligani". În dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, au ajuns în Bucureşti peste 10.000 de mineri, continuând să sosească alte şi alte garnituri. În total, s-au adus aproape 20.000 de mineri, ca o demonstraţie de forţă fără precedent adresată bucureştenilor ce trebuiau cuminţiţi. Ortacii au fost aduşi cu 11 garnituri de tren şi zeci de autobuze. Au fost reţinute 1030 persoane şi au fost emise 165 mandate de arestare. Cei reţinuti au fost duşi la două unităţi militare, la Măgurele şi Băneasa. Unii au fost eliberati dupa 2-9 zile, alţii după detenţii care au durat luni de zile. Au fost rănite 746 persoane şi oficial au fost înregistraţi 6 morţi, din care 4 prin împuşcare. Reprezentanţii unor asociaţii neguvernamentale susţin că numărul morţilor din acele zile depăşeşte 100.

Apelativul "golani" folosit de ex-preşedintele Iliescu, la adresa protestatrilor din centrul Capitalei a făcut ca demonstraţia maraton să mai fie supranumită şi "Golaniada". Timp de 52 de zile, manifestanţii din Piaţa Universităţii au protestat paşnic, în zona proclamată "Liberă de neocomunism" şi "Centrul libertăţii şi democraţiei României.

Romulus Cristea

Prefaţa cărţii Piaţa Universităţii 1990, Editura Filocalia, 2007
autor:Romulus Cristea; Coperta color: Titi Amzăr; Foto: Victor Roncea şi George Roncea.

contact@mineriada.org
CivicNet-Piata Universitatii \| GID-România \| CivicMedia \| FreePress